"Ma sperie un gand pe care vad ca-l au si tinerii parinti, si bunicii lor: "scoala nu mai este ce era pe vremuri, nu mai e ordine, nu mai e respect, nu mai e carte".
Ba da. Scoala de astazi e exact ce era si pe vremuri. Lipseste un singur ingredient: frica. Noi de frica eram disciplinati, de frica eram atenti, de frica nu dadeam hartii pe jos sau de frica nu ne injuram profesorii pe fata. Existau atunci ierarhii clare, ridicări in miez de noapte, informatori cu zel, superioride toate rangurile, cenzura insitutionala, spirituala, politica si comportamentala, toate sub spectrul ratarii si al marginalizarii.
Frica paralizeaza sistemele biologice. Cand sunt amenintati, si copiiiși adultii se golesc pe dinauntru, nu mai exista ca identitati, ca alegere, ca vointa. Copiii nostri erau cuminti si ascultatori nu ca reflex al civilizatiei, ci ca instinct de conservare. Nu erau ei insisi.
Cine crede astazi ca lucrurile au decazut e cel putin naiv. N-am luat-o la vale, nici nu ne-am degradat mai mult, ci pur si simplu, ne-am dezvelit: asa cum suntem noi, necivilizati, fara valori reale, fara alegeri constiente si, mai ales, fara frica.
Dupa ce frica a disparut, ca motor esential al comportamentelor noastre, n-am mai pus nimic in loc. Culturile scolare si familiile inca se agata cu disperare de chimia fricii. Inca amenintam, tipam, conditionam si ne intrebam, cu frustrare, ce e in neregula cu copiii nostri, de ce nu asculta, de ce nu respecta, de ce nu invata.
In mare neregula suntem noi. N-am scapat de reflexul fricii, nu suntem noi insine. Pentru ca daca am fi, ne-am proteja copiii si am lupta din toate puterile sa schimbam un sistem atat de gaunos moral si emotional. Deocamdata, nu exista zi sa nu vorbesc cu cel putin un parinte nemultumit de propriul copil, blocat in sintagme comuniste despre munca, alarmat ca nu ii este si lui suficient de frica, de jena si rusine."
Ba da. Scoala de astazi e exact ce era si pe vremuri. Lipseste un singur ingredient: frica. Noi de frica eram disciplinati, de frica eram atenti, de frica nu dadeam hartii pe jos sau de frica nu ne injuram profesorii pe fata. Existau atunci ierarhii clare, ridicări in miez de noapte, informatori cu zel, superioride toate rangurile, cenzura insitutionala, spirituala, politica si comportamentala, toate sub spectrul ratarii si al marginalizarii.
Frica paralizeaza sistemele biologice. Cand sunt amenintati, si copiiiși adultii se golesc pe dinauntru, nu mai exista ca identitati, ca alegere, ca vointa. Copiii nostri erau cuminti si ascultatori nu ca reflex al civilizatiei, ci ca instinct de conservare. Nu erau ei insisi.
Cine crede astazi ca lucrurile au decazut e cel putin naiv. N-am luat-o la vale, nici nu ne-am degradat mai mult, ci pur si simplu, ne-am dezvelit: asa cum suntem noi, necivilizati, fara valori reale, fara alegeri constiente si, mai ales, fara frica.
Dupa ce frica a disparut, ca motor esential al comportamentelor noastre, n-am mai pus nimic in loc. Culturile scolare si familiile inca se agata cu disperare de chimia fricii. Inca amenintam, tipam, conditionam si ne intrebam, cu frustrare, ce e in neregula cu copiii nostri, de ce nu asculta, de ce nu respecta, de ce nu invata.
In mare neregula suntem noi. N-am scapat de reflexul fricii, nu suntem noi insine. Pentru ca daca am fi, ne-am proteja copiii si am lupta din toate puterile sa schimbam un sistem atat de gaunos moral si emotional. Deocamdata, nu exista zi sa nu vorbesc cu cel putin un parinte nemultumit de propriul copil, blocat in sintagme comuniste despre munca, alarmat ca nu ii este si lui suficient de frica, de jena si rusine."
No comments:
Post a Comment